Salonul Vinurilor MILLESIME - 2018 (P.1)

12.06.2018, Ciprian Adrian Breban – colaborator “Respect Pentru Vinul Romanesc” – CrameRomanesti.ro

Am aflat, cu bucurie, inca din primavara, despre initiativa celor de la „Asociația pentru Cultura și Civilizația Vinului Millesime”, din Oradea, de a organiza un eveniment mai mare, dedicat vinului.

ACCV Millesime

Asociatia a luat fiinta in anul 2010, propunandu-si inca de la inceput ’educarea consumatorilor, promovarea culturii și civilizației vinului și bineînțeles promovarea unui consum responsabil’. Membrii asociatiei (peste 100 !) se întâlnesc de câteva ori pe lună pentru a degusta vinuri noi, dar şi consacrate, şi, bineînţeles, pentru a afla poveştile acestora, de la somelieri, oenologi sau chiar proprietari de crame.

Se editeaza inclusiv o revistă, având acelaşi nume, Millesime, pe suport de hârtie. Nu (mai) are apariţii chiar în fiecare lună dar are un conţinut valoros pentru orice împătimit al vinului, drept pentru care vă invit, când o găsiţi, să o cumpăraţi şi să vă bucuraţi sufletul la fiecare articol...

Salonul vinurilor

Organizatorii au stabilit, ca perioadă de desfăşurare a primei ediţii a Salonului, weekend-ul 8-10 iunie. A fost, practic, ultimul mare eveniment dedicat vinului, din sezonul de primăvară.

Încă de la prima ediţie s-a mizat pe un număr destul de mare de producători (şi importatori) şi pe o locaţie, ’Cetatea Oradea’, extrem de ofertantă pentru acest gen de manifestări. Chiar dacă nu beneficiază (din motive obiective) de o climatizare extrem de eficientă. Şi parcă pereţii aceştia, care sprijină pe umerii lor o mare de istorie, au făcut vinurile prezentate şi mai bune, şi mai agreabile...

Spaţiul s-a dovedit a fi foarte inspirat ales. În ciuda numărului mare de vizitatori, nu a fost înghesuială în niciun moment. Mai ales că vremea, fiind frumoasă, puteai ieşi pe aleile pietruite din apropiere, pentru o plimbare şi o ... ’aerare’ suplimentară ;) Și ăsta e un lucru foarte important: degeaba ai vinuri dintre cele mai bune, producători unul-şi-unul, dacă din minut în minut primeşti câte un brînci în coaste sau, mai rău, câte o mângâiere peste pahar! Iar Cabernet-ul, în loc să-ţi bucure ’palatul’, ajunge pe gulerul cămăşii ... Alo: WineUp !? Se aude ?

Cramele, vinurile şi... oamenii vinului

Ca şi ’tactică’, mi-am propus ca sâmbătă să trec prin (cât mai multe...) ’roşii’, urmând ca ziua de duminică să o rezerv albelor şi rose-urilor. Şi să trecem, zic, la impresii, acestea fiind prezentate în ordinea în care au fost listaţi expozanţii în broşura salonului:

ALIRA

Cum marea majoritate a vinurilor le cunosc, fiind prieten destul de bun cu ’gemoasele’ lor, am testat doar noutăţile: cele două vinuri din gama Alira Tribes, de altfel primele vinuri ’kosher’ produse la noi! Bun şi Cuvee-ul dar mai ales Merlot-ul: stil diferit, parcă mai puţin fruct dar un mai mare grad de catifelare decât la surori sale, culoare frumoasă, un vin care va avea mulţi fani, chiar şi printre cei care nu se dădeau până acum în vânt după ’Alira style’.

AMFITEATRU VITIS

Am încercat o paralelă între Tămâioasa Românească din 2017 (din gama Zaiafet) şi cea din 2015 (Aristocrat). Prima are un nas discret, arome prezente dar neagresive, zahărul rezidual pare sus dar şi el şi aromele sunt bine susţinute de aciditate, cu finish-ul mediu. A doua, din gama superioară, are clasă, chiar o anumită corpolenţă, cu aciditate potrivită. Vinuri corecte, reuşite... pare însă o diferenţă destul de mare de preţ între cele două game. Tămâioască Românească este, în opinia mea, unul din soiurile neaoşe pe care se pariază cel mai puţin, la ora actuală, stând (pe nedrept) mult în umbra ’feteştilor’...

AVINCIS

Fiind, în această perioadă, într-o căutare asiduă de RPC-uri (mai ales româneşti), la rugămintea unor prieteni care urmează să deschidă un magazin de vinuri ’de calitate’, am încercat doar reprezentante ale gamelor Domnul de Rouă (recent relansată) şi Vila Dobruşa.

Domnul de Rouă în Alb – 2017 : ansamblajul Crâmpoşie, Sauvignon Blanc şi Muscat Ottonel reprezintă o combinaţie inedită şi, din ce ştiu, chiar unică, extrem de binevenită. Era de aşteptat ca nasul să abunde în arome ! Nu e aşa, acestea fiind chiar reţinute... Cu atât mai mare surpriza să le găsim pe toate, cu vârf şi îndesat, în gust ! Un vin extrem de băubil, care va face ravagii in vara ce vine, sunt sigur ! Domnul de Rouă este (şi a fost), de altfel, un RPC redutabil, în orice variantă a fost (sau este produs...).

Vila Dobruşa Merlot + Negru de Drăgăşani - 2016 : ne întâmpină cu un nas aromat destul de reţinut, pe palat manifestându-se însă mult mai intens. Nu o să vă vină să credeţi dar alcoolul pare a fi chiar mai sus decât e indicat (14% !) dar e posibil să fie de vină temperatura uşor crescută la care se afla la momentul respectiv. Postgustul e unul lung mai ales dacă ne referim la gama de preţ căreia îi aparţine. Repet: şi aici avem de-a face cu un RPC foarte bun ! (amicii mei vor fi încântaţi ;) )

Înainte de a trece mai departe, ţin să vă spun că am avut, duminică, o discuţie de aproape o jumătate de ceas, extrem de interesantă, cu însăşi proprietarii cramei, familia Stoica, doamna Cristiana şi domnul Valeriu. AM discutat pe marginea situatiei in care se afla vinul romanesc azi, de ce sunt probleme, unde, de ce unii au reusit, de ce altii sufera... Sotii Stoica par neschimbati, de fiecare data cand îi intalnesc... de ani de zile. Cand am intrebat care e cauza, au dat „vina” pe ... VIN. Spun ca acesta-i intinereste, le aduce fericire si multumire. Multa pofta de viata si un optimism de invidiat. Si au planuri pe... urmatorii 100 de ani !? Oameni frumosi...

BALLA GEZA

La ei am sarit din prima pe Mustoasa de Maderat, o mai veche feblete a mea. Editia din 2017 ne intampina cu aceleasi arome elegante, cu o culoare frumoasa, un alb-spre-verde luminos, stralucitor. Gustul este bogat, cu o multitudine de arome si, culmea, dupa ce s-a odihnit pret de 5 minute in pahar, s-a mai deschis ! Chit ca e alb...si tanar. Postgustul e pe masura, mediu spre lung.

Frizzy 2017 e si el reusit si va fi un concurent acerb pentru spumante, toata vara.

Despre Stonewine Furmint (2016) pot sa va spun ca e un vin ...inselator. Aromele sunt foarte retinute, parand a fi un „oarecare”. Gustul insa „iti stinge lumina” ! Cu o personalitate vibranta, extrem de complex, cu aciditate la un nivel optim. Un alb extrem de reusit !

CORCOVA

Aici am avut timp doar de Pinot Noir. Exemplarul incercat de mine e din gama Reserve, editia 2012, si nu m-a surprins deloc. In sensul bun al cuvantului ! E acelasi vin, aproape „scoala”, al lor... Fin, lucrat, fara derapaje inutile, necontrolate, cu un binecuvantat de lung finish. Unul dintre cele mai bune exemplare ale acestui capricios soi, de pe la noi...

CRAMA ARAMIC

Una dintre revelatiile mele la Salon ! Si unul dintre motivele (multe...) pentru care ma felicit ca mi-am facut timp pentru eveniment.

Pinot Noir Rose 2017 – cu o culoare rose pal interesanta, datorata in principal faptului ca nu a fost tinut aproape deloc pe pielita ! E moale, catifelat, placut, nu te omoara cu aromele inutile (specialitatea casei la alti vinificatori de rose-uri...). Foarte bun !

Alb de Silagi 2017 – un cupaj de albe in care Sauvignon Blanc-ul pare ca ia fata celorlalte. Complex in arome, foarte bine echilibrat, cu o coerenta perfecta intre „nas” si gust, demonstreaza pe deplin de ce e unul din vinurile lor de top.

Pinot Noir 2016 – culoare rubinie, foarte intense, arome din plin (poate atipice pentru un PN) cu note elegante de piper negru si tabac. Pare ca are si un rest destul de mare de zahar, ca si cum l-ar fi lasat special ca sa nu „urce” in alcool... Dar nu, e doar o impresie: alcoolul ajunge aproape la un ametitor 15% !! O zecimala, doua, sub. Din nou un vin extrem de interesant !

Si acum cateva cuvinte despre „baiatul acela, care a servit vinurile, acela cu tatuaje”. Da, e chiar oenologul, cel care faureste, cu migala, licorile din crama ! Repatriat de pe meleaguri toscane, Adalbert Marton e, pe cat de tanar, pe atat de talentat. Si pasionat, ca fara pasiune, mai ales in lumea vinului, nu ai ce cauta... Nu se vad deloc, in vinurile sale, „semne de improvizatii” , de poticneli (de altfel specifice varstei...), de indoieli. Nu, pare ca merge „la sigur”. Pare ca e de la inceputul lumii pe dealurile Silagiului si ca stie ce si cand poate scoate din struguri ! L-am felicitat din suflet si la salon si o mai fac inca o data, si pe aceasta cale !

In partea a doua am sa continui cu impresiile mele relativ la celelalte vinuri gustate si ...povestite.