Salonul Vinurilor MILLESIME – 2018 (P.2)

14.06.2018, Ciprian Adrian Breban – colaborator “Respect Pentru Vinul Romanesc” – CrameRomanesti.ro

Salonul Vinurilor Millesime 2018 a fost primul eveniment major de acest gen organizat în Oradea şi s-a desfasurat în perioada 8-10 iunie 2018, în Cetatea Oradea...

Cramele, vinurile şi... oamenii vinului (continuare...)

CRAMA HISTRIA

Mirachi Cabernet Sauvignon 2016 – deşi nu sunt un fan al acestui ”rege al vinurilor roşii”, l-am încercat la recomandarea un prieten, blogger de felul lui. Are o culoare intensă, e bogat în arome, sunt acolo şi condimentele (posibil şi urmare a baricării), cu un rest de zahăr destul de pronunţat. Aduce, ca stil, cu gemoasele altui producător din zonă, Alira. Ok, îşi merită banii pe care-i dai pe el.

CRAMA JELNA

Aici am încercat mai multe, fiind transilvăneni de-ai noştri. În plus nu mă întâlnisem până la acel moment cu vinuri de-ale lor. Sauvignon-ul Blanc (2017) debutează cu un ’nas’ frumos, aciditatea îl ajută deşi am sesizat o uşoară contradicţie între gust şi miros, cu un postgust mediu.

Jelna Rose Pinot Noir Wild Yeast (2017) – după cum îi arată şi numele, e uşor ’nărăvaş’. Nu se laudă cu nu-ştiu-ce tipicitate (nici nu şi-a propus) şi e un experiment interesant al lechinţenilor. De urmărit cum va evolua...

Pinot Noir din 2017 are o culoare frumoasă, bate spre rubiniu, olfactiv nu este foarte generos de la început însă e ’acolo’, în zona care trebuie. Lemnul nu l-a agresat deloc şi pare că are zahărul undeva spre limita maximă a unui ’sec’.

Dealu Negru Sauvignon Blanc mi-a plăcut cel mai mult de la ei. Extrem de reuşit, cu un nas frumos, eleganţă, finish lung, uşor crocant... un succes. Merită titlul de ’portdrapel’ al cramei . Nu-i ştiu preţul, fiind (foarte) recent lansat, dar îl recomand.

CRAMA OPRIŞOR

Am început cu proaspăt ieşita Rusalcă Albă (2017): un nas fin, elegant, e un vin destul de onctuos, cu o rotunjime impresionantă, rămâne acelaşi alb cu care simţi că nu poţi da greş niciodată. Jiana Rose, ediţia 2016, are o culoare modernă, ’foaie de ceapă’, nu agresează nasul cu arome prea puternice, se bucură de o aciditate bună şi are un final mediu. E un ’roz’ de top din România şi sunt sigur că va avea o grămadă de admiratori. Ce sa mai zic de ...admiratoare ?!

Am terminat cu Drăgaica Roşie (2015)... Repet ce am zis şi cu altă ocazie: Drăgaica e una dintre multele succese ale oltenilor de la Oprişor, un roşu de care nu te mai saturi. Sigur că unii ar prefera-o puţin mai temperată în arome, mai apropiată de ’tradiţional’ dar ... fiecare cu gustul (şi părerea) lui !

DOMENIUL VLĂDOI

Cabernet Sauvignon-ul lor, vinificat în alb, a fost una dintre revelaţiile subsemnatului, la Festivalul de Vin şi Gastronomie de la Baia Mare. L-am încercat şi acum, pe varianta de 2017: foarte bun !

Am trecut apoi la recent galonatul Brizza Rose : un succes mare al cramei, unul dintre (puţinele) rose-uri de pe la noi cu care nu mi-ar fi ruşine să merg nicăieri în lume.

Cuvee Primeur a fost unul din roşiile care mi-au plăcut cel mai mult la Salon ! Nas fin, elegant, arome discrete, delicate, un vin cu personalitate, greu de uitat. Şi, nu în ultimul rând, cu un raport preţ-calitate foarte bun. Încercaţi (oricare din...) vinurile lor şi vă garantez că nu veţi fi dezamăgiţi.

FORT SILVAN

Riesling-ul a fost primul pe care l-am incercat si, după cum era de aşteptat, m-a întâmpinat cu un nas serios, nemţesc. Gustul este în concordanţă cu ce se simte pe plan olfactiv, o coerenţă după care toată lumea aleargă. Feteasca Neagră din 2016 are o culoare mai degrabă deschisă, aromele sunt încă în evoluţie şi trebuie să mai stea un an, doi, până să ajungă să se exprime pe deplin.

Portdrapelul casei, „47 Merlot”, este deja aşezat, aciditatea îl ajută, îl echilibreaza, tanini sunt acolo dar domesticiţi, postgustul mediu spre lung. Un vin foarte bun !

Noul lor vin, „Traminer CT Orange 2017”, nu are chiar o culoare ... portocalie, cum îi spune numele. Şi asta (din punctul meu de vedere) e bine ! Personal portocaliile mi se par oarecum împotriva firii, aproape la fel ca noile vinuri ... albastre !? Vinul despre care am început să vă povestesc e unul extrem de agreabil, nu vine cu tone de arome care să-l facă prea greu, iar răcit cum trebuie sigur vă va încânta. Îl ajută la asta inclusiv modelul sticlei, gen ’Tokaj’, ieşită din peisajul oarecum monoton al sticlelor de pe la noi. E de urmărit cum se va descurca pentru că în plaja de preţ în care se află are concurenţă pe măsură...

CRAMA GRAMMA

O altă surpriză pentru mine, un alt motiv pentru care m-am felicitat că am participat la Salonul Millesime ! Şi la Gramma sunt tot vinificatori tineri. Chiar foarte tineri ! Extrem de profesionişti, în ciuda vârstei. Nu vor să „inventeze roata” ! O iau aşa cum e ea acum, rotundă... şi o perfecţionează, o netezesc.

Am cerut, direct, Aligote. Să-l văd ce şi cum s-a mai întâmplat cu el pentru că deja ştiam că e unul dintre cele mai reuşite de pe la noi. Îl aveau pe proaspătul 2017. Foarte-foarte bun! Un nas extrem de fin, de o eleganţă pe care rar o întâlneşti la vinurile tinere, arome discrete dar cu personalitate, de o culoare verzui-pală foarte plăcută, cu un final mediu ce te îmbie să-l mai ... ’testezi’ o dată. Pe scurt: vreţi Aligote ? Mergeți la Gramma ! Știți cum se spune: dai un ban, dar ...

Reușit este și Splash-ul Roșu (Fetească Neagră). Arome frumoase, plăcute, un vin foarte băubil, cu un RPC foarte bun pentru piața de HoReCa.

Felicitări, Mihai şi Cornelia !

CRAMA LECHBURG

Am început cu Gewurtztraminer (2016): culoare gălbui-verzuie, destul de discret în plan olfactiv, puțin de reținut și pe palat. Postgustul e mediu spre lung, părând că a păstrat pentru final ce avea mai bun de arătat. Aciditatea mi s-a părut a fi puţin deficitară însă e foarte posibil să fi fost doar o părere, având în vedere că l-am încercat (aproape) imediat după un ... extra-brut.

Din curiozitate am încercat şi RockRose, ediţia 2017. De o frumoasă culoare roz-somon, vinificat din Pinot Gris. Vine cu un nas frumos, e catifelat, plăcut la ’atingere’. Pare a avea un rest de zahăr la cote maxime pentru un sec dar se bucură de o aciditate foarte bună, lucru ce-i conferă echilibrul binemeritat. Un rose pe cât de rar, pe atât de reuşit. Va fi o bătaie în piaţă vara asta, la rose-uri ... !

CRAMA LILIAC

De la Liliac am aşteptări. Mari ! Mereu. Au ajuns deja de ceva timp unul dintre cei mai importanţi producători de vinuri premium din România astfel că există un anumit ’standard’ după care le sunt analizate vinurile.

Am început cu un alb din gama Young Liliac, Fresh 2017. În nas debutează cu arome bogate, foarte plăcute, finuţe (probabil de la Muscat Ottonel). Un vin vivace, cu o foarte bună aciditate, lucru ce-i conferă o prospeţime pe măsură, excelent de servit pe o terasă în serile calde de vară. Aceeaşi senzaţie extrem de plăcută mi-a lăsat şi Rose-ul din aceeaşi gamă. Sunt vinuri adresate ’publicului’ tânăr, o ţintă asumată clar şi în acelaşi timp o carte câştigătoare ! Poziţionarea ca preţ e şi ea foarte corectă... lucru care mă face să cred că ’tinerele’ de la Liliac vor fi greu de contracarat sau egalat vara asta...

Feteasca Regală rămâne în continuare una din referinţele din România, când ne raportăm la acest soi. Cu arome complexe în ciuda tinereţii sale (eu am testat varianta 2017), arome susţinute de o aciditate aflată la cote ameţitoare (fără să fie deloc deranjantă) pare deja ’aşezată’ (şi repet: e un 2017 !).

La roşii am mers pe Red Cuvee 2015 (F.N. şi Merlot). Sticla fiind deschisă doar atunci, a părut destul de închis, de nepătruns la început. După câteva minute de odihnă în pahar (şi vreo 3 ture de agitări ale paharului) a început să mai glăsuiască una-alta. Un vin interesant, am să-l mai urmăresc...

Şi cum trebuia totuşi să mă si ’streseze’ ceva la Liliac... a apărut Orange-ul. Acum, ori eu nu înţeleg deloc stilul (şi pornesc cu tone de prejudecăţi de fiecare dată când gust vreun exemplar) ori ... nu ştiu ce să mai zic. Nu-mi mai oferiţi să gust Orange ! Nu-mi place şi pace ! I-o fi stând bine în poze, la o petrecere de fiţe... dar eu mă lipsesc. Şi nu vreau nici ...albastru, că a apărut şi vin din ăsta. O calitate tot i-am găsit şi ’portocaliului’ : coerenţa. Mi se pare la fel de ’aiurit’ şi olfactiv şi în gust !

În loc de ... concluzie

Prietenii de la Millesime au organizat un eveniment fain, reuşit, încă de la prima ediţie. Bravo lor şi , să aibă grijă, au ridicat ştacheta sus de la început şi vor fi nevoiţi să ajungă, şi la ediţiile viitoare, cel puţin la acelaşi nivel !

Salonul s-a bucurat de participarea unor crame de primă mână, care au adus vinuri foarte reuşite (marea majoritate dintre ele...). E şi greu azi, cu atâta tehnologie la îndemână, să faci vinuri proaste. Sigur că mai e ... până departe. Dar facem paşi înainte, unii mai mici – alţii mai mari. După posibilităţi sau după ...şansă. Dar nu stăm pe loc, iar asta (şi asta !) e important.

Au fost şi câteva crame, mai tinere, care încearcă, timid, să-şi facă loc printre cei mari. Unii au deja realizări notabile ... ceilalţi sunt datori să continue, să mai încerce, să-şi continue evoluţia. Datori nu atât nouă, consumatorilor de vinuri bune, cât mai ales ... lor. Datori motivaţiei principale care i-a făcut să înceapă acest fel de afacere. Şi care, în peste 90% din cazuri, se numeşte PASIUNE !

M-am bucurat de revederea cu Giurgiu Teodor, proprietarul Cramei Teodor, care a venit (în calitate de vizitator, deocamdată) însoţit de unul dintre băieţi şi de soţia acestuia. Oameni tineri dar deja atinşi de ’microbul vinului bun’, dispuşi să pună umărul serios la treabă. La fel de plăcută a fost revederea cu cele două reprezentante ale ’autorităţilor’ în materie de producere a vinului, Renata Portik şi Mirela Heizer, dispuse mereu să ajute cu sfaturi producătorii, cu Septimiu Crişan, venit tocmai de la Cluj să ia pulsul salonului, cu reprezentanţii cramelor, oameni faini de tot, cu care ţi-e mai mare dragul să-ţi ’pierzi timpul’.

A fost o onoare să-i cunosc, şi personal, pe Dorin Popa, sufletul şi mentorul celor de la Millesime şi pe Bogdan Bocşe (printrevinuri.ro) unul dintre acei ’nebuni frumoşi’ ai vinului care, sunt sigur, a pierdut multe nopţi alături de ceilalţi membri ai Asociaţiei pentru a pune la punct şi ultimul detaliu al evenimentului.

A fost fain ! Aşteptăm deja ediţia cu numărul 2 !