WineUP Fair in Transylvania - cum l-am trait

Rino Pinto – colaborator “Respect Pentru Vinul Romanesc” – CrameRomanesti.ro

A trecut si WineUp cu numarul III. Cum am reusit, de data aceasta, sa-mi aloc doua zile pentru acest eveniment, am putut sa ‚intru’ mai bine in atmosfera targului si sa incerc cat mai multe exemplare din licorile oferite cu generozitate de expozanti.

La general vorbind, relativ la partea de organizare,mi-a placut:

1. Numarul mare de participanti, majoritatea crame premium, si, implicit, numarul mare de vinuri bune si foarte bune la care pasionatii au avut acces.

2. Vinuri (‚etichete’ chiar...) prezentate in premiera si ‚probe’ la sticla, de-abia scoase din baric.

3. Relatiile din ce in ce mai bune intre reprezentantii diferitilor producatori. Acesta este, de departe, lucrul pe care l-am apreciat cel mai mult si care ma face sa sper ca demersul nostru, proiectul „Respect Pentru Vinul Romanesc” are sanse mai mari decat credeam la inceput sa-si atinga scopul.

La negativ am sa punctez in primul rand alegerea locatiei. S-a mizat pe un spatiu care sa ofere un cadru ideal asocierii vin-cultura. Din pacate nu a fost favorizat niciunul dintre cele doua elemente. Culoarele s-au dovedit a fi foarte inguste pentru modul de aranjare, pe ambele laturi, a expozantilor, a fost imbulzeala mai mereu, mai ales dupa ora 16, zgomotul de fond a anihilat aproape orice incercare de a dialoga cat de cat coerent. Au mai fost mici neajunsuri dar acestea sunt inerente unui eveniment de o asemenea amploare si nu merita amintite.

La capitolul „vinuri degustate” am remarcat (ordinea fiind aleatoare) :

• de la Ratesti - ‚Cabernet Sauvignon’-ul. Continuu sa ma mir ce vinuri bune rosii pot face satmarenii intr-un punct atat de nordic.

Domeniile Vladoi m-au surprins cu numarul mare de inovatii, de ‚experiente’ pe care le incearca mereu. La ei am baut pentru prima data un vin, un blend in fapt, facut (si...) din struguri ... ‚Mamaia’. Foarte bun si ‚Dinastia Basarabi – C.S.2013’

• moldovenii de la Gitana mi-au reconfirmat parerea foarte buna despre ‚Lupi’ si ‚Manastirea Rohrbach’

• ‚Cramposia Selectionata’ semnata Prince Stirbey - Oliver Bauer ramane la fel de impresionanta, spre cinstea lor

Crama Gîrboiu a revenit cu hiturile ‚Tectonic - Muscat Ottonel’ si ‚Epicentrum – Aligote & Muscat’, reusite si in editiile din 2016. Foarte bun si ‚Cuartz-ul Alb’ , cu care m-am mai intalnit si recent la o degustare

S.E.R.V.E. m-au bucurat din nou cu preferatul meu ‚Cuvee Charlotte’. I-am si certat putin (nu doar pe ei, ci pe aproape toti cei din Dealu Mare) pentru putinatatea marcajelor, lucru care face ca vizita la cramele lor, mai ales pe cont propriu, sa devina o aventura (in sens negativ...)

• de la Alira mi-au placut ambele reprezentante din gama ‚Grand Vin’ gustate, atat Merlotul cat si Cabernetul. Au 7 ani deja... si mai duc !

• Crama Oprisor, cu vinurile din ‚La Cetate’ si ‚Cupola Sanctis’, mi-au demonstrat a ’n’-a oara ca nu ai cum sa dai gres cu nicio ‚investitie’ in vinurile lor

• de la Viile Metamorfosis, ‚Cantus Primus’, in cele doua variante evaluate (Feteasca Neagra Eco si Cabernet Sauvignon’), ramane o alegere foarte buna, in ciuda pretului destul de ridicat. Pacat ca se gasesc destul de greu

Licorna m-a uimit pur si simplu cu al lor vin de desert ‚Tamaioasa Romaneasca’ ! Nefiind deloc un amator al ‚dulceturilor’ , mi-a placut, totusi, extrem de mult. Si mi-a creat probleme acasa, laudandu-l atat de tare... in lipsa ‚probei’. Promit sa-l cumpar cum il gasesc si sa ma revansez

• de la italienii din Banat (Petro Vaselo) mi-au placut toate cele trei vinuri incercate, Maletine – Otarnita – Ovas. Si am avut senzatia (probabil alterata de la ...multitudinea probelor incercate) ca se duc din ce in ce mai mult spre ...Lumea Noua. Fapt pentru care l-am felicitat pe autor, Marco Feltrin fiind prezent la momentul ‚evaluarii’. Un oenolog ce promite muuult...

Avincis (bineinteles cu negru de Dragasani) a fost din nou la inaltime. Si mi-a placut mult si ‚Domnul de Roua’, in ambele variante (rosu si alb). Sunt vinuri entry-level cu un raport pret-calitate foarte bun, pe care le recomand cu placere

• de la ‚banatenii mei’, Cramele Recas, am incercat atat ‚Regno – Pinot Noir’ cat si Sole Orange Wine, o noutate pentru cei mai multi. Primul m-a convins, desi sunt destul de circumspect cand vine vorba de un Pinot Noir ‚lucrat’ la noi. In ce-l priveste pe al doilea ... nu ma pronunt. Am facut cunostinta, da, dar nu suficient sa incepem sa rezonam. Mai gustam si mai vedem.

• vinul de suflet al Aureliei Visinescu, ‚Anima – Merlot’ m-a incantat. Un vin foarte bun, un merlot pe sufletul meu. De laudat si vinurile din gama lor ‚de inceput’, Nomad. Vinuri corecte, la pretul corect. Inclusiv pe ‚Pinot Noir’ !

Nachbil a venit cu o ‚eticheta’ in premiera, denumita ‚La Capella’. Par niste cupaje reusire, de vazut in ce masura reusesc si o pozitionare buna pe piata

• monstrul in rosu de la Basilescu, ‚Golem’-ul, cu ale lui aproape 15 grade de alcool, ramane la fel de redutabil. Un exemplar care te poate trimite rapid la podea (sau la culcare...) daca nu-l respecti suficient. Sau care, luat in ‚doza prescrisa’, iti poate deveni cel mai bun prieten

• cuvinte de lauda (multe!) pentru cei de la Crama La Salina si in special pentru Ovidiu Maxim. O crama tanara, cu un oenolog la fel de tanar, dar care tine cu dintii (cu toti!) de calitate si care pare sa nu faca in niciun fel rabat de la standardele auto-impuse. Si aici am gasit un Pinot Noir convingator. Sper mult sa continue in aceeasi linie

• ‚Hyperion – Feteasca Neagra’ ,de la Halewood, a fost una dintre cele mai bune gustate de mine in ultimul timp. Este un strugure pe care cred (si eu, ca multi altii) ca trebuie sa mizam mult mai mult in continuare, daca ne dorim sa promovam iar in prima liga a vinului mondial

• a treia varianta a ‚Sophiei’ (cupajul alb al celor de la Carastelec) mi se pare a fi si cea mai reusita. Au gasit, in sfarsit, echilibrul in ceea ce priveste interactionarea cu baricul. Foarte buna (la temperatura potrivita) !

Vinuri bune au avut (sunt convins) si ceilalti producatori care lipsesc din enumerarea mea. Cu majoritatea m-am intalnit (si ‚imprietenit’) la diverse evenimente recente. Doar ca la WineUp, chiar si avand la dispozitie doua zile, nu poti sa incerci tot ce e ‚in meniu’. Poate data viitoare !