Vinuri din Vrancea ... pe Route 66

Rino Pinto – colaborator “Respect Pentru Vinul Romanesc” – CrameRomanesti.ro

Locatie: Route 66 - Baia Mare

Data: 22.02.2017

Amfitrion: Dan Mazare – somelier Crama Girboiu

Nu stiu cum de s-a nimerit asa dar ultimele trei degustari la care am participat au avut loc, toate, in zile cu vreme urata, ploaie, frig... Noroc ca acest gen de „evenimente bahice” au loc in interiorul restaurantelor si nu pe terasa ! Nu de alta dar stiti parerea mea despre oportunitatea apei in vin.

Cam asa au stat lucrurile si miercuri, 22 februarie, cand Marin Tarta si ale sale ajutoare de la „Route 66” din Baia Mare au organizat o intalnire cu somelierul Dan Mazare si vinurile lui Costica Girboiu, produse de crama care poarta numele familiei.

Intr-un cadru foarte restrans (deh’, nu prea-ti vine sa ”iesi pe corso” pe asemenea vreme...) au fost prezentate, degustate si analizate urmatoarele licori:

1. Spumant Cuartz Brut Alb

Vinul este in fapt un cupaj de Plavaie si Feteasca Alba care este „linistit” cu o prima fermentatie in Romania, la crama producatorului, dupa care a doua fermentatie si imbutelierea are loc in Italia. Asta pana cand cei de la Girboiu isi vor finaliza investitia in domeniu, producerea spumantelor ocupand un loc fruntas in planurile lor de viitor. Cuartz-ul mi s-a parut foarte reusit, chiar mai bun decat la prima intalnire cu el. Nu stiu daca temperatura de servire a fost motivul sau pur si simplu este vorba de alt lot dar cert e ca m-a surprins placut. E un spumant pe care-l recomand, simplu, direct, care „isi face treaba” intr-o zi torida de vara.

2. Tectonic Sarba

Sarba este tot un soi romanesc, creat undeva prin 1972 de catre cei de la Statiunea de Cercetare Odobesti, folosindu-se ca punct de plecare Tamaioasa Romaneasca, aceasta fiind ulterior incrucisata cu Rieslingul Italian. La nastere era, se pare, un soi destul de aromat (trandafiri) insa in timp a pierdut destul de mult din arome. Are un nas interesant, intrigant, postgust mediu si merita (cred eu) experimentata vinificatia in continuare pe el pentru ca pare ca are inca multe de oferit.

3. Tectonic Gewurztraminer

Personal nu sunt un fan al acestui strugure (mai exact al vinului pe care-l produce). Nu m-am chinuit sa ma imprietenesc cu el dar nici el nu s-a prea omorat cu firea in directia asta. Exemplarul celor de la Girboiu bate spre 14 grade de alcool insa acestea sunt suficient de bine mascate de o aciditate corespunzatoare. Un vin de vara, racoritor, corect facut.

4. Epicentrum Rose

Regele vinurilor rosii de pe mapamond, Cabernet Sauvignon-ul, si cel al vinurilor rosii romanesti, Feteasca Neagra, s-au aliat pentru a realiza vinul de fata. Ambele au fost vinificate in roz si apoi cupajate si echilibrate. Roze-urile sunt din ce in ce mai cerute si in tara noastra, fiind extrem de versatile in asocieri, astfel incat mai toti producatorii se inghesuie sa le produca, in cele mai diferite culori si arome. Exemplarul celor din Vrancea mi se pare printre cele mai bune de pe la noi mai ales pentru ca nu abunda in ... dulcegarii. Doamnele se vor grabi sa ma contrazica din acest punct de vedere dar, pana la urma, vinul este o experienta extrem de subiectiva.

5. Bacanta Feteasca Neagra

Ei, deja aici s-a cam terminat cu gluma si intram deja in liga mare a vinurilor de pe la noi. Feteasca primita spre degustare, intrand deja bine in al patrulea an de viata, a fost tinuta in prealabil la o binemeritata aerare, in decantor, in jur de vreo doua ore, lucru pentru care organizatorii trebuie felicitati. A fost baricata in stejar frantuzesc dar nu in mod excesiv (asa cum din pacate mai exagereaza unii producatori de pe la noi...) pastrand aproape neatinse aromele tipice de prune uscate si condimente (mai ales scortisoara). E un vin corect executat, cu potential bun de invechire, pe care as vrea sa-l reincerc peste vreo 7-8 ani. Sper ca proprietarii sa fi pus la odihna, in vinoteca, suficiente exemplare...

Cam atat despre vinuri. Am avut la dispozitie si felurite gustari pentru asocieri, atmosfera a fost, ca de obicei la evenimente de acest gen bine organizate, destinsa si parerile (ca mai intotdeauna) impartite. Lucru de altfel pozitiv si, cred, urmarit indeobste de somelieri.

A... si sa nu uit: a mai fost un moment surpriza la final, o sabrare executata “ca la carte” de Dan Mazare !